Agent imobiliar generalist vs. agent specializat: argumente pro și contra

Un agent imobiliar poate aborda activitatea de zi cu zi în mod generalist sau se poate specializa pe un anumit segment al pieței imobiliare, iar alegerea depinde de factori precum tipul de clienți, proprietăți și tranzacții pe care acesta intenționează să le gestioneze. 

Piața imobiliară din România a devenit tot mai complexă în ultimii ani, inclusiv ca urmare a ofertelor disponibile, fiecare cu avantajele și dezavantajele sale. 

Ofertele imobiliare sunt variate inclusiv datorită diferențelor de vechime, de caracteristicile tehnice ale acestora și de starea generală în care se află. În același timp, cumpărătorii pot avea nevoi și criterii diferite de cele ale persoanelor care caută o locuință de închiriat.

În acest context, un agent imobiliar are în prezent două opțiuni majore pentru a-și desfășura activitatea. Cea mai uzuală este cea a agentului imobiliar generalist, în timp ce o altă abordare este specializarea pe o anumită nișă. 

Agentul imobiliar generalist

Un agent imobiliar generalist gestionează, în principiu, atât vânzări, cât și închirieri, indiferent că locuința în discuție este într-un bloc vechi sau într-un complex rezidențial modern. 

Un astfel de agent are avantajul că înțelege dinamica pieței imobiliare la nivel macro și poate intui mai repede principalele schimbări de pe piața imobiliară. În plus, varietatea de tranzacții îi permite unui astfel de agent să capete numeroase abilități de negociere, adaptate pentru diverse tipuri de clienți. 

Cu toate acestea, există și o serie de dezavantaje ale acestei strategii. Prima dintre ele derivă exact din caracterul general, întrucât un astfel de agent știe puțin din toate, dar îi pot lipsi anumite informații de detaliu. De exemplu, asta înseamnă că poate rata anumite detalii tehnice ale unei locuințe sau anumite informații legislative legate de autorizațiile de construire. 

Agentul imobiliar specializat

Pe de altă parte, un agent imobiliar se poate specializa pe un anumit tip de tranzacție: doar pe vânzări sau doar pe segmentul de închirieri, doar pe locuințe vechi sau, din contră, doar pe locuințe noi prin intermediul unor parteneriate cu dezvoltatorii imobiliari. În plus, un agent se poate specializa și pe un anumit cartier sau regiune a unui oraș. 

În acest caz, agentul specializat cunoaște mult mai bine decât un agent generalist nișa pe care operează. Are mai multe date despre prețurile reale de tranzacționare din zona respectivă sau pe segmentul respectiv de locuințe, știe mai bine cu cât se închiriază locuințele sau intuiește mai ușor clientul ideal pentru o anumită tranzacție. 

În plus, un agent specializat are tendința de a-și construi o rețea de contacte care poate include atât potențiali clienți viitori, cât și persoane cu care colaborează frecvent, cum ar fi notari, ingineri care se ocupă de cadastru sau evaluatori imobiliari. De asemenea, un astfel de agent știe mai bine cum să promoveze un anunț imobiliar, pentru că are expertiză pe nișa respectivă. 

Unul dintre dezavantajele specializării este însă  vulnerabilitatea  mai mare în fața fluctuațiilor  care pot afecta segmentul respectiv. De exemplu, un agent imobiliar specializat pe locuințe noi va fi mai afectat decât unul generalist în cazul în care numărul de locuințe noi construite anual în orașul respectiv scade puternic. 

Alegerea potrivită în contextul imobiliar actual

În prezent, piața imobiliară din România traversează o perioadă de schimbări ca urmare a modificărilor legislative, creșterilor de prețuri la materiale de construcții și scăderea puterii de cumpărare pe fondul inflației mai mari decât majorările salariale. 

Astfel, de la eliminarea cotei reduse de TVA și creșterea TVA-ului la 21%, numărul de tranzacții a fost în scădere pe toate piețele imobiliare cu număr semnificativ de tranzacții, iar primele semne de revenire au fost semnalate în București doar în precedentele două luni. 

În plus, potențialii cumpărători analizează mai atent opțiunile disponibile pe piață și, implicit, se așteaptă ca agentul imobiliar să le furnizeze o gamă completă de informații specifice înainte de a decide dacă fac tranzacția. 

În acest context, alegerea modului de lucru depinde de numeroase elemente precum tipul de clienți preferați, de proprietățile care există în portofoliu sau de interesul agentului imobiliar pentru un volum mai mare sau mai mic de tranzacții. 

Concluzii

În prezent, potențialii cumpărători și chiriași au acces online la numeroase anunțuri imobiliare, iar una dintre principalele provocări este filtrarea eficientă a acestora și identificarea proprietăților care răspund nevoilor lor.

În acest context, un agent imobiliar specializat va putea furniza mai multe informații esențiale potențialului client comparativ cu un agent imobiliar generalist, care cunoaște detaliile de bază despre piața imobiliară, însă nu are cunoștințe aprofundate care pot face diferența între o achiziție inspirată și o decizie greșită.